Pe câmpul de bătaie

timpul este o particulă instabilă.

Aici spațiul,

e o creșă de gloanțe false.

Noi soldații,

ieșim din tranșee să le prindem cu plasa de fluturi.

Degeaba sperăm că ne vor stinge iadul,

lumina lor stârnește cântecul de greieri.

Am învățat să le ornăm cu mesaje,

ca pe sticlele aruncate-n mare,

facem glume pe seama lor,

apoi dansăm pipăindu-ne buzunarul de la piept.

Gloanțele false, 

sunt precum clinchetele de la bariera altei lumi,

o scânteie în pomul de iarnă.

Pe câmpul de bătaie porumbeii zboară înapoi precum mareea.

Timpul plimbă printre noi 

un corb de antimaterie.

Uneori,

trec și gloanțe cu miros de glorie.

Ele ne devin intime,

precum sărutul cuțitului pe gâtul mielului.

Privirile noastre le rămân datoare c-un paradis.

La semnalul lor,

viitorul se deschide luminos din ciocul corbului.

Gloanțele autentice aduc insigne,

barierele lumii fără voce

și multe triaje de carbon.

Nici-o inimă nu le-a simțit mai-nainte.

Nici un glonț nu bate la ușă.

Nimeni nu le învață numele.

Câmpul de bătaie,

suferă scurtcircuitul târgului pe timp de furtună.

Câmpul de bătaie este scrumiera briquetelor arse,

lumea literelor fără sens,

o miniatură nudistă la poarta paradisului.