Azi noapte am adormit amândoi într-o cupă de vin.

Ventilatorul ne măcina răsuflarea,

precum ziarele scenele de glamour.

Dinspre pământ ninge cuvinte înghețate,

ori de câte ori cineva descojește istoria.

Ne-am îmbrățișat precum dunele de nisip în bătaia vântului.

Scorpionii fugeau,

urmele șacalilor nu se mai colorau de sânge.

Vocea ta năștea cuvântul acela prodigios.

Nu aveam nevoie de soare.

Dunele se reuneau, apoi din nou își schimbau forma.

Furtuna aceea în cupa de vin,

era ca dimineața de după război.

Amândoi am adormit fără morfină.