Toamna vărsase o cupă de vin,

Peste obrazul mării cu ochiul senin.

Prizonierii-au pornit ca lacrimi tărzii,

Să-și caute țara din rănile vii.

Pe plajă un foc am aprins din catarg,

Sub mătasea-i  visează adâncul în larg.

Pe când umbrele-și caută rostul în vânt,

Numai umbra ta nu vine la rând.

Doar timpul mai trece, ca o cruce pe mal,

Iar inima-mi cere s-o cuprind…

Să-i fiu val.