Lansez pe mare o corabie  neînmatriculată.

Tai un colț din cerul satului drept pânză pe catarg.

‎Aleg dintre  răsărituri

pe cel ce nu provoacă lupte-n adâncuri,

‎zmulg valurilor ochii mamei,

‎potrivesc direcția spre uraganul primei iubiri.

‎

Cei ce dau culoare mării

mă somează de pe navele de razboi.

Tac sub lozinci lumânările conștiinței.

‎Se-ntorc liberi

cei ce-au tulburat apele de dragul perlelor.

Timpul își depune icrele-n catargele din adâncuri,

joacă tabinet cu rugăciunile exilaților.

Ascult aizbergul istoriei congelandu-și rechinii

și te caut libertate.

‎Linia orizontului e-un șarpe ce zâmbește.

‎Arunc plasa de pescar peste dresorii de valuri,

‎beau laptele nopții

‎te caut…

‎

‎…sfâșii pânza de cer să curgă lumină…