-
Sunt cincizeci de ani de când tata, cu înăspritele lui mâini, și neodihna sub pleoape, m-a suit pe umeri într-o dimineață, a spart vraja iluminării cu un strigăt de bucurie, i-a spus mamei că are băiat mare, și-l duce să bea apă din ștubeu. Soarele arunca doar promisiuni pe sub coroanele pomilor. Drumurile își gârboveau
-
Până și dumbrava transpiră pe o vreme ca cea de azi. E august. Căldura ne strivește cu blana ei de urs, jupuită la tăbăcăria infernului. Sfârâie și buzele fântânii de sete. S-au copt murele, acele fructe mărunte și aromate, care ne înnegreau cerul gurii și ne îndulceau verile copilăriei. Plecam în alai, tot grupul de
-
Pe câmpul de bătaie timpul este o particulă instabilă. Aici spațiul, e o creșă de gloanțe false. Noi soldații, ieșim din tranșee să le prindem cu plasa de fluturi. Degeaba sperăm că ne vor stinge iadul, lumina lor stârnește cântecul de greieri. Am învățat să le ornăm cu mesaje, ca pe sticlele aruncate-n mare, facem
Gabriel Nan
Lumi literare, Poezie sau Istorii 